Sunt suflete care se nasc cu inima frântă înainte de a cunoaște măcar ce înseamnă iubirea. Sunt copii care nu apucă să spună „mamă” sau „tată” fără ca viața să le răspundă cu o tăcere dureroasă, care nu trece niciodată.Adriana a venit pe lume într-o astfel de tăcere. Chiar în ziua nașterii ei, tatăl i-a murit. Nu l-a cunoscut niciodată. Iar la doar 2 ani, mama ei a ales să plece. A abandonat-o. A închis ușa în urma unei fetițe care abia învăța să rostească primele cuvinte, dar care trebuia deja să învețe ce înseamnă durerea. Adriana a fost nevoită să cerșească pe străzi, să reziste, să poată supraviețui. Apoi a ajuns în grija unui orfelinat.
Abandonul nu e doar lipsa unei prezențe. E o rană care nu se vede, dar care sângerează în tăcere ani și ani. E întrebarea care nu dispare niciodată „𝐂𝐞-𝐚𝐦 𝐟𝐚̆𝐜𝐮𝐭 𝐞𝐮 𝐬𝐚̆ 𝐦𝐞𝐫𝐢𝐭 𝐚𝐬𝐭𝐚?” E un dor sfâșietor de ceva ce n-ai avut niciodată. E plânsul ascuns sub pernă, în serile în care nu ai cui spune că te doare. Că ți-e frică. Că te simți mic.
Adriana a crescut așa. Într-un colț de cameră, printre alți copii părăsiți, a învățat să supraviețuiască. A strâns în ea lacrimile și s-a ridicat. A ales să nu se piardă. Să nu se urască. Să nu renunțe. Statul i-a oferit o șansă, iar ea s-a agățat de ea cu toată forța sufletului ei rănit. A învățat. A muncit. A visat. A crezut că, poate, într-o zi, viața îi va da înapoi ceea ce i-a furat.
Astăzi, dincolo de absența unei mame și a unui tată, dincolo de lipsa unui cămin, Adriana duce și o altă luptă, una cu o boală de piele dureroasă. Are nevoie de tratament. Unul scump, pe care nu și-l poate permite. Dar cea mai grea luptă nu e cea cu boala, ci cu golul din inimă. Cu singurătatea.
Noi vrem să fim ceea ce viața i-a refuzat. Să-i fim familie. Sprijin. Dragoste. Vrem să-i fim mamă și tată, frați și surori. Să-i fim acel „acasă” pe care nu l-a avut niciodată. Să o ținem de mână și să-i spunem că nu este singură. Nu mai este singură acum!
Adriana visează să meargă la facultate. Vrea să lucreze în domeniul asistenței sociale. Să devină cineva. Să-și câștige demn viața și, într-o zi, să dăruiască și ea altora ce n-a primit. Dar pentru asta are nevoie de noi. De toți.
Dumnezeu nu uită pe nimeni. El trimite oameni în drumul celor zdrobiți. Poate că tu ești unul dintre ei. Poate că tu ești răspunsul la rugăciunea Adrianei.
Vrem să strângem 50.000 de euro pentru Adriana. Pentru un cămin, pentru o șansă, pentru studiile ei și pentru un vis numit “ACASĂ”.
Eu și părintele Alexandru Lungu credem în șansa Adrianei. Și vom lupta cu toată inima ca să i-o oferim.
Puteți să fiți parte din viața Adrianei aici:
Beneficiar: Ancuța Adriana Munteanu
Iban Ron: RO65INGB0000999915345141
Iban Revolut:
RO26 REVO 0000 1241 2260 3651
Revtag: @adrianamuntean
